Uneori, misiunea începe înainte de a intra în tură…
Ieri dimineață, era puțin trecut de ora 06:30. O dimineață ca oricare alta, în care doi dintre colegii noștri, plutonierul Tican Răzvan și sergentul major Racoviță Robert, se îndreptau spre serviciu, fără să știe că drumul lor avea să ia o întorsătură neașteptată.
La ieșirea din localitatea Cristian, județul Brașov, au observat doi cai pe carosabil. Au oprit pentru a verifica situația și pentru a îndepărta unul dintre animale din zona de pericol.
La câteva sute de metri distanță, privirea le-a fost atrasă de un autoturism avariat, ieșit în afara șoselei, în urma unei coliziuni cu unul dintre animale.
S-au îndreptat imediat spre mașină.
În interior se afla o femeie inconștientă, încarcerată.
Din acel moment, nu a mai contat că erau în drum spre serviciu. A contat doar că cineva avea nevoie de ajutor.
Cu calm și responsabilitate, cei doi au evaluat starea femeii și au constatat că, deși era inconștientă și blocată în autoturism, aceasta respira. Au apelat imediat numărul 112 și au transmis informațiile esențiale despre situația găsită.
Totodată, au deconectat bornele bateriei autoturismului, pentru a reduce riscul izbucnirii unui incendiu. Au evitat să încerce extragerea femeii din autoturism, știind că mișcarea unei persoane rănite poate agrava eventualele leziuni. I-au supravegheat în permanență starea până la sosirea echipajelor de intervenție.
La sosirea colegilor de la ISU Brașov și a echipajelor medicale, le-au comunicat cele constatate și au rămas pregătiți să ofere sprijin în continuare.
Răzvan are aproape șase ani de când îmbracă uniforma de pompier. Robert, doar trei luni de când ni s-a alăturat, după absolvirea Școlii de Subofițeri.
Experiențe diferite, dar aceeași grijă față de oameni.
Când i-am întrebat ce i-a determinat să se oprească, răspunsul lor a fost simplu și sincer: „Meseria de pompier te învață să nu treci indiferent pe lângă cineva care are nevoie de ajutor.”
Și poate că în aceste cuvinte se regăsește tot ceea ce înseamnă să fii pompier.
Să nu aștepți să fii chemat. Să te oprești atunci când cineva are nevoie de ajutor. Să faci tot ce îți stă în putere, cu grijă și responsabilitate.
Pentru Răzvan și Robert, a fost un gest firesc. Pentru noi, este încă un motiv să fim mândri că îi avem colegi.
Vă mulțumim, Răzvan și Robert! Nu doar pentru ceea ce ați făcut ieri dimineață, ci și pentru felul în care ați ales să fiți alături de un om aflat în nevoie.
Pentru că uniforma poate fi lăsată la vestiar, dar grija pentru oameni rămâne mereu cu tine.



